Serviciul de alternativă - o modalitate de înlocuire a serviciului militar (БИЗНЕС-ПРАВО nr.5-2007)

ПРАВА ПРИЗЫВНИКОВ

SERVICIUL DE ALTERNATIVĂ -O MODALITATE DE

ÎNLOCUIRE A SERVICIULUI MILITAR

Valeriu Pelin - avocat la Biroul Asociat de Avocaţi «Rechin»

Veaceslav Spalatu - avocat stagiar, doctorand la Academia «Ştefan cel Mare» a  MAI al RM

«Pentru un om disciplinat patriotismul nu este alt ceva decît dorinţa de a servi Patriei, această dorinţă apare din considerentele pentru a face bine, pe cît de posibil mai frumos şi mai cu suflet».

N. Dobroliubov

Întrebările ce ţin de declanşarea unui conflict armat şi încheierea păcii întotdeauna au atins problemele şi interesele de bază ale omenirii chiar încă din antichitate. Discuţiile axate în jurul acestor două fenomene sociale atît sub context politic cît şi filosofic au o tradiţie seculară. Toate conflictele armate de pînă acum au cauzat omenirii pagube enorme, contribuind la degradarea culturii civilizaţiei umane.

După cel de-al doilea război mondial omenirea a format un mecanism internaţional pentru soluţionarea paşnică a conflictelor armate. Odată ce au fost stabilite principiile de bază în ceiea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului atît pe plan internaţional cît şi naţional, au avut schimbări şi în rîndul forţelor armate. Una dintre aceste schimbări se referă şi la dreptul fiecăruia de a refuza satisfacerea serviciului militar prin înlocuirea cu serviciul de alternativă.

Serviciul de alternativă într-o formă sau alta există proape două secole, dar o raspîndire mai largă a început la sfîrşitul sec. XX. Recunoaşterea şi întroducerea serviciului de alternativă în multe ţări sa datorat mişcărilor pacifiste a căror acţiuni au început cu amploare după cel de-al doilea război mondial. Aşa cum pacifiştii au idiologia şi filosofia sa, aşa şi adepţii serviciului de alternativă au concepţiile sale idiologice privind importanţa acesteia. Printre concepţiile date menţionăm:

 serviciul de alternativă - un drept de bază a drepturilor omului. Dreptul la serviciul de alternativă se subînţelege din dreptul omului la libertatea gîndirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor; prin care se subînţelege dreptul omului de a alege desinestătător sau în comun acord cu alţii o anumită religie sau refuzul de la aceasta; de a alege sau a schimba liber, de a avea sau a răspîndi careva convingeri religioase, precum şi de a acţiona în corespundere cu ele. Anume posibilitatea fiecăruia de a acţiona în corespundere cu propriile convingeri ale conştiinţei sale, permit dreptul fiecăruia de a hotărî pentru sine dacă este necesar utilizarea armei împotriva altor persoane.

-   serviciul de alternativă - o modalitate de soluţionare a problemelor din cadrul societăţii. Un rol important al serviciului de alternativă este faptul că, se crează posibilitatea mobilizării tineretului pentru soluţionarea unor probleme din cadrul societăţii, care din lipsa unui suport financiar sunt lăsate în umbră. Astfel, serviciul de alternativă se face în formaţiuni speciale (de salvare în caz de avarii, de pompieri, ecologiste, de construcţii, de reparare a dramurilor), care sunt create de autorităţile administraţiei publice; în instituţii şi organizaţii (ale ocrotirii sănătăţii, ale sferei sociale, ale gospodăriei comunale); în întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale.

- serviciul de alternativă - soluţionarea problemii dezertării. In fiecare an de la seviciul militar se sustrag un număr mare de persoane, printre acestea putem evidenţia pe cei care pur şi simplu nu sau prezentat la comisia de recrutare-încorporare după primirea telegramei de încorporare, mulţi dintre ei se ascund la rude, trăiesc clandestin, ilegal părăsesc hotarele ţării. Cei care nu pot să «,cumpere» certificatul medical se îmbolnăvesc intenţionat, î-şi cauzează leziuni corporale care pot avea consecinţe negative pe parcursul vieţii. Se ajunje şi la situaţia cînd unii dintre tineri folosesc intenţionat substanţe narcotice, ştiind cu bună credinţă că narcomanii nu pot fi recrutaţi ca să facă serviciul militar. Evident, noi nu putem afirma că, odată cu întroducerea serviciului de alternativă eschivarea de la serviciul militar va dispărea ca fenomen, însă suntem convinşi de faptul că numărul acestora va fi mai mic.

- serviciul de alternativă - primul pas către o armată profesională. Trebuie să recunoaştem faptul că nu toţi oamenii în aceieaşi măsură sunt predispuşi pentru a satisface serviciul militar (se are în vedere nu numai aspectul pregătirii fizice dar şi cel moral-psihologic). încă Platon în lucrarea sa «Statul» concretizează faptul că: «fiecare dintre noi trebuie să se ocupe doar cu acel lucru care este predispus de la natură, cu aceasta să lucreze toată viaţa, fără careva abateri şi prin urmare va avea succese. Datoria fiecărui stat este de a selecta doar pe cei care sunt predispuşi de la natură, pe cei care ar putea sa apere statul». Din aceste considerente, pentru Republica Moldova o armată profesională ar fii bine venită şi mai puţin costisitoare, iar serviciul de alternativă paralel ar permite soluţionarea multor probleme din societate.

După cel de-al doilea război mondial organizaţiile internaţionale au formulat un şir de norme internaţionale cu privire la serviciul de alternativă, care obligau toate statele membre ale acestor organizaţii să respecte normele date. Aceste norme prevăd condiţiile cum trebuie să se desfăşoare serviciul de alternativă şi garanţiile celora care ar putea refuza încorporarea serviciului militar din cauza convigerilor religioase sau pacifiste.

Dreptul persoanei de a refuza din motive de conştiinţă încorporarea serviciului militar se subinţelege din normele internaţionale, care prevăd dreptul la libertatea gîndirii, conştiinţei şi liberei alegeri a unei religii sau a credinţei; aceste norme sunt prevăzute în:

-art. 18 a Declaraţiei universale a drepturilor omului din 10 decembrie 1948;

-art. 9 a Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentaledin 04 noiembrie 1950;

-art. 18 a Pactului internaţional asupra drepturilor civile şi politice din 16 decembrie 1966.

Comitetul Naţiunilor Unite al drepturilor Omului este responsabil de implimentarea Pactului privind drepturilecivile şi politice în statele care l-au ratificat. Comitetul a editat Comentarii Generale care interpretează şiclarifică sensul fiecărui articol în parte a Pactului. în acest comentariu nr.22 (48) se referă la art. 18 alPactului priv ind drepturile civile şi politice, adoptat în iulie 1993. la care Comitetul a menţionat că: «Pactul nu se referă explicit la libertatea de conştiinţă, însă Comitetul consideră că acest drept derivă din art. 18, deoarece ca o obligaţie de a utiliza forţa legală poate intra în conflict cu libertatea conştiinţei şi dreptul de a pleda pentru o religie sau credinţă».

Comentariul General 22 (48) deasemenea prevede că «atunci cînd acest drept este recunoscut de lege sau practică, atunci va trebui să diferenţieze între subiecţii conştiinţei, pe baza naturii lor de credinţă; deasemenea, acolo nu ar trebui să fie descriminaţi subiecţii care din motive de conştiinţă refuză să îndeplinească serviciul militar, deoarece ei au dreptul de a refuza îndeplinirea serviciului militar». Posibilitatea de a-şi schimba religia sau credinţa, de asemenea poate fi respectată permanent în materia supravegherii recunoaşterii dreptului la libertatea de conştiinţă - dacă aşa schimbare a intervenit pînă, în timpul sau după serviciul militar. Articolul 9 din Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi libertăţilefundamentale stabileşte că dreptul fiecăruia la libertatea de idei, conştiinţă şi religie «... include libertatea schimbării religiei sau credinţei».

Încă din 1987 Comisia Naţiunilor Unite pentru drepturile omului a adoptat o serie de rezoluţii care au definit explicit refuzul persoanei care din motive de conştiinţă refuză să îndeplinească serviciul militar, ca o legitimă exercitare a libertăţii la idei, conştiinţă şi religie. De exemplu, Rezoluţia comisiei din 1998 «atrage atenţia la dreptul fiecăruia de a refuza îndeplinirea serviciului militar ca o legitimă exercitare a dreptului la libertatea de idei, conştiinţă şi religie, ca şi în art. 18 al Pactului privind drepturile civile şi politice» (1998/77).Rezoluţia Comisiei din 2002 şi 2004 pe subiectele din (2002/45; 2004/35) repetă acest aspect pentru recunoaştere - şi obligă Statele «... să revadă cadrul lor legislativ şi practica în relatarea refuzului persoanei din motive de conştiinţă de a îndeplini serviciul militar prin prisma propriei rezoluţii».

În aprilie anului 1987 prin intermediul Consiliului Europei, Comitetul Miniştrilor a adoptat Recomandarea R(87) 8. Recomandarea cheamă toate statele membre să subscrie principiul de bază că «oricine supus recrutării în serviciul militar care din motive de conştiinţă refuză de a îndeplini astfel de serviciu».Recomandarea din 1987 de asemenea obligă ca «Guvernele statelor membre, în măsura în care nu au îndeplinit aceasta, î-şi vor aduce practica şi legislaţia naţională în conformitate cu acest principiu de bază, asigurînd un serviciu de alternativă aricărui individ predestinat serviciului militan>. Serviciul de alternativă şi-a găsit o reglementare mai amplă în ultimile două decenii. La 18 ianuarie 1994 Parlamentul European a primitRezoluţia cu privire la această întrebare. în această Rezoluţie este indicat faptul că: «refuzul de a satisface serviciul militar este un drept real» şi «dreptul persoanei de a refuza îndeplinirea serviciului militar din motive de conştiinţă trebuie de acordat doar acelora care întradevăr o fac din motive religioase, morale, etice, umanitare sau alte motive similare».

Recomandarea 1518 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în mai 2001, menţionează că: «exercitarea dreptului persoanei de a refuza de la îndeplinirea serviciului militar este în atenţia permanentă a Consiliului Europei de circa treizeci de ani». Adunarea de asemenea a declarat că «dreptul persoanelor respective este un aspect fundamental al dreptului la libertatea de gîndire şi religie consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale».

în majoritatea statelor Europene care sunt membre a ONU, serviciul de alternativă este recunoscut. Spre exemplu, Franţa şi Italia au declarat micşorarea numărului persoanelor recrutate, ajungind chiar pînă la renunţare de la sistemul de recrutare în rîndurile Forţelor Armate, începînd cu primi ani ai sec. XXI. Belgia şi Olanda deja sau dezis de la serviciul militar în termen. în Germania satisfacerea serviciului militar se menţine, însă apar tot mai mulţi tineri care doresc să satisfacă serviciul de alternativă. Mai mult de 70% din persoanele care refuză să satisfacă serviciul militar îl reprezintă cei care o fac din motive de conştiinţă, şi nu din motive religioase.

În prezent, în Europa totuşi mai sunt ţări care din cauza refuzului persoanelor de a satisface serviciul militar, pot atrage la răspunderea penală. De exemplu, în Grecia anual sunt intentate sute de dosare penale faţă de cei care au refuzat satisfacerea serviciului militar din motive religioase, şi toate acestea se întîmplă indiferent de faptul că Grecia este membru a Consiliului Europei. Turcia- fiind membru a NATO şi a Consiliului Europei, refuză să recunoască dreptul persoanelor la serviciul de alternativă. în privinţă la serviciul de alternativă o situaţie mai loială o au Danimarca şi Elveţia. Prin urmare, în Danimarca serviciul de alternativă a fost recunoscut încă din 1917. Este important de menţionat faptul că, în fiecare an pe data de 15 mai în multe ţări Europene se sărbătoreşte ziua celora care au refuzat să satisfacă serviciul militar.

Dacă să ne referim la spaţiul ex-sovetic, în majoritatea statelor fostei URSS, serviciul de alternativă a apărut şi se dezvoltă chiar şi în prezent puţin mai diferit, cu paşi mai mici, spre deosebire de statele Europene, dar totuşi în principiu bazîndu-se pe principiile generale care reflectă dreptul şi importanţa serviciului de alternativă.

După destrămarea URSS, Republica Moldova a devenit un subiect de drept internaţional după adoptareaDeclaraţiei de suveranitate a RSSM nr.l48-XIl din 23 iunie 1990 şi Declaraţiei de independenţă a Republicii Modova nr. 691-XII din 27 august 1991, prin urmare aderînd la diferite organizaţii internaţionale. Astfel, au fost implimentate normele internaţionale cu privire la serviciul de alternativă şi la nivel naţional.

Spre deosebire de celelalte state a CSI, Republica Moldova are cel mai liberal serviciu de alternativă, dispunînd şi de cel mai mare număr de personae care îl solicită, şi în mare măsură corespunde drepturilor omului şi a standartelor europene. Dacă facem o analiză mai amplă, pe teritoriul CSI există două modele a serviciului de alternativă: modelul european (Moldova şi Ucraina) - care este cu mult mai liberal, se manifestă cu o atitudine loială faţă de confesiunile religioase; şi modelul asiat (Kîrgistan şi în mare măsură Uzbekistan) ţări care au o atitudine agitată faţă de confesiunile religioase netradiţionale lor1.

Serviciul de alternativă în Republica Moldova este reglementat de: -Constituţie,

-Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18 iulie 2002,

-Legea cu privire la serviciul de alternativă nr. 633 din 09 iulie 1991,

-Regulamentul organizării şi satisfacerii serviciului de alternativă, de alte acte legislative şi normative.

Conform art. 2 al Legii cu privire la la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, cetăţenii care, din motive de conştiinţă, se eliberează de la îndeplinirea obligaţiei militare (serviciului militar sub arme) şi execută serviciul civil ce înlocuieşte serviciul militar, în modul stabiit de lege. Serviciul civil poate fi făcut şi de alţi cetăţeni. în conformitate cu legislaţia.

Legea Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă» prin art. 1 stabileşte, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi cu normele de drept internaţional, modul de înlocuire a serviciului militar cu serviciul de alternativă şi modul de satisfacere a serviciului de alternativă în scopul asigurării cadrului pentru manifestarea datoriei civice faţă de societate, compatibil cu dreptul cetăţenilor la libertatea gîndirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor.

Necătînd la faptul că în articolul dat este stabilit dreptul cetăţeanului de a refuza din motive de conştiinţăsatisfacerea serviciului militar, totuşi ar fi mai bine de a avea o lege revizuită cu includerea explicită arecunoaşterii de către stat a dreptului de a refuza satisfacerea serviciului militar ca un drept de bază a drepturilor omului şi ca parte integră a libertăţii gîndirii, conştiinţei şi religiei cum este stipulat în diferite standarte şi recomandări internaţionale. Ca urmare legea ar trebui să recunoască explicit dreptul persoanei care din motive de conştiinţă refuză de a îndeplini serviciul militar, şi că conţinutul serviciului de alternativă corespunde exigenţelor statului şi celor de conştiinţă ale individului2.

Noţiunea serviciului de alternativă o putem găsi în art. 4 a Legea Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă», unde este indicat că:

«Serviciul de alternativă este serviciul de stat, cu caracter civil şi social util, satisfăcut de cetăţenii care au refuzat satisfacerea serviciului militar în termen (pregătirea militară obligatorie) din convingeri religioase sau pacifiste. Serviciul de alternativă nu are caracter de pedeapsă. Serviciul de alternativă este organizat, efectuat şi controlat   de autorităţile publice».

Comparînd termenonogia sistemului de alternativă a statelor membre a CSI se observă careva deosebiri. Dacă în Kîrgîstan se numeşte - serviciul de alternativă în afara armatei, Azeirbabjan - serviciul militar de alternativă, Ucraina- serviciul de alternativă nemilitar, Lituania - serviciul de alternativa prin muncă, Rusia -serviciul civil de alternativă, atunci în Moldova -pur şi simplu serviciul de alternativă.

Foarte reuşit este formulată termenologia în Federaţia Rusia - serviciul civil de alternativă, prin care cuvintul «civil» stabileşte foarte clar caracterul specific a acestui serviciu şi deosebirea faţă de serviciul militar. Cuvintul «civil» are un sens foarte larg şi clar, datorită căreia se intăreşte sensul cuvintului «alternativă», precum şi posibilitatea de a alege o altă formă a serviciului decît pe cea militară3. Cu toate că denumirea legii care prevede serviciul de alternativă este «Legea cu privire la serviciul de alternativă»; în art. 4 a acesteia este expres indicat că «serviciul de alternativă este serviciul de stat, cu caracter civil şi social util».

Spre deosebire de celelalte state membre a CSI, R. Moldova ocupă unul din primele locuri după numărul persoanelor ce fac serviciul de alternativă, aceasta se datorează situaţiei geopolitice în care se află ţara noastră. La un teritoriu mic cu suprafaţa de 33843 km2 R. Moldova are în vecinătate aşa state ca Ucraina şi România, cu care permanent se menţin relaţii prietenoase, de aceea lipseşte necesitatea existenţei unui contingent militar mare. Datorită situaţiei demografice stabile (spre deosebire de celelalte state membre a CSI), în anul 2000 în R. Moldova nu sa înregistrat o scădere a numărului de populaţie, prin urmare numărul persoanelor ce au atins virsta de recrutare era de 40 mii.

Analizînd statistica privind numărul persoanelor recrutaţi pentru încorporarea în serviciul militar, se observă o creştere a numărului celora ce doresc sa facă serviciul de alternativă, dacă în anul 1992 din numărul total a persoanelor recrutate 50 % aveau intenţia să facă serviciul de alternativă, atunci în anul 1995 erau 68 %, iar în anul 1998 numărul a crescut pînă la 16 mii, adică de trei ori mai mare decît numărul persoanelor ce satisfac serviciul militar prin recrutare4 [16, 24]. In ţările Europene, numărul celor care au refuzat satisfacerea serviciuli militar, începînd cu anii 1960-1980 a scăzut de şapte ori, iar în anii 1990 unul din patru persoane recrutate au refuzat datorită convingerilor religioase sau pacifiste5.

Analizînd prevederile art. 3 din Legea Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă», se observă că acest articol defineşte bazele în vederea cărora un individ poate fi recunoscut ca persoană care refuză să satisfacă serviciul militar. Cei care sunt întitulaţi ca persoane care din motive de conştiinţă refuză de a îndeplini serviciul militar, sunt numiţi cei «care deţin convingeri religioase sau pacifiste». înconformitate cu prevederile art. 5 al Legii Republicii Moldova «Cu privire Ia Culte», statul garantează dreptul la serviciul de alternativă persoanelor care din motive religioase nu poate sa satisfacă serviciul militar. Aceasta prezintă careva dificultăţi - limitarea numai la aceste două categorii. Standardele internaţionale în domeniu dat acordă o arie mult mai vastă de categorii (ex. situaţia vulnerabilă în familie, starea gravă a sănătăţii etc). Extinderea a acestei liste de categorii va permite excluderea discriminării celora a căror convingeri nu intră în aceste două categorii. Punctul cel mai principal pe care trebuie de pus accent este de a face o listă de motive pentru să nu fie discriminaţi acei care au motive necunoscute/neobişniute într-un context specific cultural. Prin urmare ar fi bine ca, dreptul persoanei care din motive de conştiinţă refuză de a fi încorporat în serviciul militar necesită de a fi identificat clar (precis) în cadrul legii ca un drept individual reieşind din motive religioase, morale, etice, umanitare sau alte motive similare; şi nu de a obliga indivizii de a aparţine unui sau altei grupe religiose sau pacifiste6.

În conformitate cu prevederile art. 14 al Legii Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă», cetăţeanul care doreşte să fie sctutit de serviciul militar în termen (pregătirea militară obligatorie) şi să fie încorporat în serviciul de alternativă depune o cerere motivată împuternicitului cu serviciul de alternativă în raion (oraş) în decursul a două luni premergătoare încorporării curente în serviciul de alternativă. La cerere se anexează actele care confirmă calitatea de membru al organizaţiei religioase sau pacifiste respective.

Pentru încorporarea în serviciul de alternativă în baza convingerilor religioase, membrii organizaţiilor religioase, comunităţilor şi bisericilor sînt obligaţi să preţinte un certificat în care să fie confirmaţi apartenenţa lor la organizaţia respectivă.

Conform Dispoziţiei Guvernului nr. 3 din 03.01.1998 «Cu privire la criteriile de încorporare a cetăţenilor cu convingeri pacifiste şi religioase în serviciul de alternativă», din cele 19 confesiuni înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, membrii a 10 dintre ele nu acceptă serviciul militar din motive religioase, fiind acceptaţi în serviciul de alternativă. Aceste confisiuni sunt:

-Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea,

-Creştinii de Ziua a Şaptea,

-Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea - Mişcarea de reformaţiune,

-Creştini ai Credinţei Evanghelice (Penticostali),

-Religia Iudaică (Cultul Mozaic),

-Societatea Conştiinţei Crişna,

-Religia Bahai,

-Martorii lui Iehova,

-Studenţii Bibliei,

-Creştinii Evanghelişti Baptişti7.

Trebuie de menţionat faptul că, în Republica Moldova activitatea organizaţiilor religioase este posibilă numai după îndeplinirea tuturor condiţiilor înregistrării de stat. Concomitent acestor organizaţii li se acordă posibilitatea de a-şi realiza activitatea sa ţinînd cont de propriile sale convingeri , de canonul său şi de tradiţiile pe care le au.

Pentru a recunoaşte dreptul la activitate a confesiunilor religioase, acestea din urmă trebuie să prezinte Parlamentului Regulamentul său, în care este indicat modul de activitate, cu indicarea principiilor de bază a religiei sale şi care sunt motivele în baza cărora acestea refuză încorporarea în serviciul militar.

Cu toate că în Legea Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă», este indicat despre convingerea religioasă, totuşi dreptul de a satisface serviciul de alternativă îl au doar acei cetăţeni care sunt membri ai confesiunilor religioase, în care statutul lor interzice încorporarea în serviciul militar. Analizînd art. 5 a acestei Legi, în serviciul de alternativă nu se încorporează slujitorii cultelor, călugării şi elevii instituţiilor de învăţămînt teologic.

Analizînd practica Europeană, în ceea ce priveşte refuzul persoanelor de la serviciul militar din cauza convingerilor religioase, putem amenti căteva cazuri, cînd statele prin organele abilitate au refuzat satisfacerea cererilor acestora. De exemplu, cazul lui Raninen împotriva Finlandei, în urma căruia instanţa de judecată a stabilit că, reţinerea sub strajă a recrutului care a refuzat să fie încorporat atît în serviciul militar, cît şi în serviciul de alternativă a fost ilegală în corespundere cu prevederile art. 5 p. 1 a Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Poliţia militară la arestat ilegal încă de la începutul examinării cauzei date. Prin urmare Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că poliţia militară a Finlandei a acţionat ilegal, deoarece pînă al trimite în penitenciar pe Raninen, acesta din urmă nu a fost întrebat dacă îşi va menţine depoziţiile sale despre refuzul de a satisface serviciul militar. De asemenea nu a fost dovedit faptul ca Raninen a avut intenţia să se sustragă de la încorporare. Alte exemple asemănătoare sunt: cazul lui Ţirlik şi Kulumpas împotriva Greciei; şi cazul lui Tlimenson împotriva Greciei8.

Un alt motiv in urma căruia cetăţenii refuză încorporarea în serviciul militar este din cauza convingerilor pacifiste. Pacifismul nu este un fenomen nou, primele organizaţii pacifiste au apărat încă în epoca războaielor lui Napoleon.

Ce este pacifismul? Este o doctrina politica? Este o stare sau o credinţa religioasa? Pacifismul nu răspunde unor serii de întrebări fundamentale: Este corect sa obţii pacea prin mijloace violente? Exista si războaie juste (îndreptăţite)? Merita sa faci un război pentru ati impune convingerile religioase?

Pacifismul respinge orice forma de război ca fiind, din punct de vedere religios, împotriva voii lui Dumnezeu, iar din punct de vedere etic fiind lipsit de orice etică. Cuvîntul «pacifismul» a apărut de la latinescul «pacificus» - ceea ce semnifică mişcări politice active pe plan internaţional, care luptă împotriva oricărui tip de conflict armat.

Pacifismul - concepţie despre lume, care condamnă războaiele (conflictele militare) indiferent de caracterul şi scopul lor (cu excepţia apărării Patriei de agresori străini), insistă pe necesitatea dezarmării generale şi soluţionarea conflictelor exclusiv prin metode paşnice9. Printre convigerile pacifiste este indicat faptul că, este imposibil de a asigura pacea pe pămînt, securitatea statului şi a cetăţenilor săi în condiţiile goanei după înarmarea fiecărei ţări, iar conflictele apărute se rezolvă pe căi violente cu folosirea armelor. Pacea poate fi asigurată doar prin dezarmarea generală şi completă a tuturor ţărilor şi implimentarea Culturii Păcii.

Făcînd o analiză comparativă cu celelalte state membre a CSI, Republica Moldova este unica ţară în care este acordat dreptul cetăţenilor de a refuza satisfacerea serviciului militar din cauza convingerilor pacifiste. în Republica Moldova, ca şi în alte ţări ale lumii activează organizaţia pacifistă «Asociaţia Tinerilor Pacifişti». în pct. 2.1 şi 2.2. a Statutului organizaţiei «Asociaţia Tinerilor Pacifişti» sunt stipulate scopurile şi sarcinile asociaţiei date. Scopurile acestei organizaţii sunt, de a contribui la: transformarea Republicii Moldova într-un stat demilitarizat, prevenirea şi condamnarea conflictelor militare. Sarcinile organizaţiei date sunt: contribuirea la lichidarea cauzelor care pot conduce la conflicte militare, promovarea necesităţii stabilirii unei păci durabile pe pămînt, bazate pe dezarmarea generală şi soluţionarea conflictelor numai prin metode paşnice, contribuirea la pregătirea condiţiilor interne şi externe pentru transformarea Republicii Moldova într-un stat demilitarizat, promovarea necesităţii umanizării, democratizării tuturor sferelor vieţii noastre, colaborarea activă cu organele administraţiei publice locale, de stat şi organele administrativ-militare, facilitarea formării la cetăţenii Republicii Modova a unei concepţii despre lume bazată pe principiul pacifismului - excluderea violenţei în rezolvarea oricărei probleme, orientarea mişcării pacifiste din Republica Moldova într-un curent organizat, condus de Organizaţia obştească (cu excepţia acţiunilor spontane şi extremiste).

Locul satisfacerii serviciului de alternativă.

Serviciul de alternativă se face la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii din ţară, precum şi în formaţiuni speciale ale serviciului de alternativă dislocate pe teritoriul ei. Acest serviciu poate fi satisfăcut peste hotarele ţării numai cu consimţămîntul cetăţeanului, pe bază de contract, prin hotărîre a organului suprem de conducere al serviciului de alternativă în baza acordurilor interguvernamentale, la care Republica Moldova este parte10.

Totuşi în privinţa locului unde cetăţeanul va îndeplini serviciul de alternativă, există o neclaritate atît în textul legii, cît şi în alte articole relevante, sunt aceste întreprinderi cu profit sau non-profit. Articolul 7 al LegiiRepublicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă» trebuie să stipuleze explicit, că cei care vor îndeplini serviciul de alternativă să fie plasaţi numai în întreprinderi, instituţii şi organizaţii cu caracter non­profit. Această prevedere este extrasă din Rezoluţia (1998) a Comisie pentru Drepturile Omului a ONU. Rezolţia dată, defineşte îndeplinirea serviciului de alternativă ca o activitate în interes public11.

În conformitate cu prevederile art. 8 al Legii Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă», sferele de satisfacere a serviciului de alternativă sunt: în formaţiuni speciale ale serviciului de alternativă (de salvare în caz de avarii, de pompieri, ecologiste, de construcţii, de reparare a drumurilor etc.) create de autorităţile administraţiei publice; în instituţii şi organizaţii (ale ocrotirii sănătăţii, ale sferei sociale, ale gospodăriei comunale etc.); în întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale. Cetăţenii aflaţi în rezerva serviciului de alternativă pot fi atraşi, prin hotărîre a Guvernului, la lucrările de lichidare a urmărilor situaţiilor excepţionale.

Conform Dispoziţiei Comisiei Republicane pentru Serviciul de Alternativă din 20 martie 1995,cetăţenilor Republicii Moldova le este permis serviciul de alternativă în societăţi cu răspundere limitată, neocupînd în aceste societăţi posturi de conducere şi excluzînd din activitatea acestor cetăţeni comerţul. Cetăţeni care deţin cota de pămînt de sine stătător sau împreună cu părinţii pot fi încadraţi în servicul de alternativă cu reţinerea a 25% din venit de către structurile inspectoratului fiscal în modul stabilit de legislaţia în vigoare12.

Conform Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 119 din 25 februarie 1992, toate sursele finaciare obţinute de cetăţenii care satisfac serviciul de alternativă sunt distribuite într-o ordine anumită.

În baza acestei Hotărîri, o mare parte din sursele finaciare sunt alocate ca ajutor caselor de copii, caselor de bătrîni şi invalizi şi la alte instituţii, cetăţenilor care dispun de puţine surse financiare. Considerăm că, art. 26 alLegii Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă» care stipulează finanţarea Serviciului de Alternativă din mijloacele reţinute din salariile cetăţenilor  care satisfac serviciul de alternativă - este inadmisibil, deoarece finanţarea trebuie efectuată din bugetul de stat.

Organele de stat ale serviciului de alternativă.

Organul suprem de conducere al serviciului de alternativă este Comisia Republicană de Recrutare. Organul suprem executiv al serviciului de alternativă este Direcţia Serviciului de Alternativă. Structura, efectivul şi componenţa nominală ale Direcţiei Serviciului de Alternativă se aprobă de către Guvern. în raioane sau format servicii de alternativă raionale (orăşeneşti).

Incorporarea în serviciul de alternativă.

Încorporarea în serviciul de alternativă se efectuează de către comisiile de recrutare respective concomitent cu încorporarea curentă în serviciul militar în termen (pregătirea militară obligatorie). Din componenţa comisiei de recrutare face parte un Reprezentant al serviciului de alternativă cu împuterniciri de vicepreşedinte al comisiei de recrutare. Cetăţeanul care doreşte să fie sctutit de serviciul militar în termen (pregătirea militară obligatorie) şi să fie încorporat în serviciul de alternativă depune o cerere motivată împuternicitului cu serviciul de alternativă în raion (oraş) în decursul a două luni premergătoare încorporării curente în serviciul de alternativă. La cerere se anexează actele care confirmă calitatea de membru al organizaţiei religioase sau pacifiste respective. Cetăţenii care se încorporează în serviciul de alternativă sunt supuşi unui examen medical în vederea constatării aptitudinii pentru serviciul de alternativă. împuternicitul pentru serviciul de alternativă în raion (oraş) organizează examenul medical al cetăţenilor care se încorporează în serviciul de alternativă în comisia medicală pe lîngă comisia raională (orăşenească) de recrutare.

Durata serviciului de alternativă.

Articolul 6 al Legii Republicii Moldova «Cu privire la serviciul de alternativă» prevede durata serviciului de alternativă de 24 de luni, ce de două ori depăşeşte durata servicului militar13. Dacă facem trimitere laLega «Cu privire la serviciul civil de alternativă» a Federaţiei Ruse din 01 ianuarie 2004, în ea este menţionat că durata serviciului civil de alternativă este de 36 de luni, faţă de 42 de luni din durata serviciului militar. Acest termen este cel mai mare spre deosebire de ţările Europene şi celelalte state membre a CSI14. în conformitate cu prevederile Rezoluţiei Parlamentului European din 13 octombrie 1989, durata serviciul de alternativă poate fi mai mare de 1,5 ori faţă de serviciul militar. Prin urmare, atît legislaţia Republicii Moldoca cît şi cea a Federaţiei Ruse nu corespunde standartelor europene. Analizînd statistica în baza sondajului de opinii făcut pe tematica «Tineretul şi serviciul civil de alternativă» de către unele organizaţii nonguvernametale din Federaţia Rusă, se observă că din numărul celor întrebaţi de a alege între serviciul de alternativă şi cel militar, 40,2 % au ales mai bine ca să fie încorporaţi în serviciul de alternativă, faţă de 29,3 % care au pledat pentru serviciul militar15.

Rezoluţia Comisiei ONU pentru drepturile omului 1998/77 pe acest subiect «reaminteşte statelor cu un sistem de satisfacere a serviciului militar obligatoriu unde aceste prevederi încă nu au fost făcute, de recomandarea sa pentru ca ei să prevadă pentru cei care refuză din motive de conştiinţă să satisfacă serviciul militar, diferite forme a serviciului de alternativă, care va fi comatibil cu pricinile de conştiinţă a acestora, de caracter civil sau necombatant în interes public şi nu în caracter de pedeapsă». Recomandară Comitetului miniştrilor a ConsUiului Europei din 1987, subliniază cerinţele că durata serviciului de alternativă «ar trebui, în comparaţie cu serviciul militar, să rămînă în limitele rezonabile». Totuşi, Recomandarea permite «în completare cu serviciul civil statul, că deasemenea poate să se pronunţe la un serviciu militar nearmat, numind la acest serviciul numai acele persoane care au refuzat din motive de conştiinţă, obiecţiile cărora sunt interdicţia utilizării armelor personale». Comitetul pentru drepturile omului în cazurile Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile civile şi politice, cere ca orice divirgenţa apărută între durata serviciului de alternativă şi serviciul militar, să fie bazată pe criteriile obiective şi rezonabile cum ar fi natura serviciului specific relatat la necesităţile antrenamentului special pentru a îndeplini serviciul.

Investigaţiile făcute arată faptul că, balanţa între cetăţenii care aleg serviciul militar în termen şi cei care aleg serviciul de alternativă, diferă în favoarea celor din urmă. Din aceste considerente, refuzul de a satisface serviciul militar în schimbul serviciului de alternativă, a devenit o obişnuinţă. Din discuţiile cu persoanele ce au fost recrutaţi, sa înţeles faptul că principala cauză ce i-au determinat să aleagă serviciul de alternativă, este faptul că condiţiile în care face serviciul militar sunt nesatisfăcute16.

Republica Moldova şi-a îndreptat toate direcţiile sale spre un curs European, spre integrarea în Uniunea Europeană. Prin urmare, legislaturului îi revine ca sarcină să readucă legislaţia naţională în contextul standartelor Europene. La momentul de faţă sarcina de bază a Direcţiei Serviciului de Alternativă este de a aduce la cunoştinţa cît mai multor tineri despre dreptul lor de a refuza la serviciul militar din cauza convingerilor pe care le au, iar scopul nostru este - de a informa cît mai mult tineret despre dreptule lor Constituţionale şi posibilitatea acestora de a se apăra de fărădelegi.

1 Альтернативная служба в странах СНГ и Балтии. Изд. «ига», Пермь, 2000

2 Recomandările Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă, nr.633, din 1991., Strasburg din 01.02.2005

3 Альтернативная служба в странах СНГ и Балтии. Изд.«Книга», Пермь, 2000

4 Альтернативная служба в странах СНГ и Балтии. Изд.«Книга», Пермь, 2000

5 Калинин А.А.. Маранов Р.В., Захарова Е.А. «Альтернативная гражданская служба: прошлое, настоящее, будущее...».

Москва. 2000

6 Recomandările Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă, nr.633, din 1991., Strasburg 01.02.2005

7 Xenofon Ulianovschi, Gheorghe Ulianovschi, Vitalie Bucătari, Dreptul Militar In Republica Moldova, Edit. Prut Internaţional, 2003.

8 Марко Сассоли, Права призывников и военная юстиция, учебное пособие, под ред. Алан Мак-Чесни, Венгрия, 2002

9 Statutul Organizaţiei Obşteşti «Asociaţia Tinerilor Pacifişti»,Chişinău, 2003

10 Xenofon Ulianovschi, Gheorghe Ulianovschi, Vitalie Bucătari, Dreptul Militar în Republica Moldova, Edit. Prut Internaţional, 2003

11 Recomandările Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă, nr.633, din 1991., Strasburg 01.02.2005

12 Xenofon Ulianovschi, Gheorghe Ulianovschi, Vitalie Bucătari, Dreptul Militar în Republica Moldova, Edit. Prut Internaţional, 2003

13 Recomandările Consiliului Europei asupra revizuirii Legii cu privire la serviciul de alternativă, nr,633, din 1991., Strasburg 01.02.2005

14 Гражданский призыв. (Серия «Молодежь на службе обществу»), Составитель и главный редактор М. А.Слободская
- М. Институт проблем гражданского общества, 2002

15 „Армия Добр", Информационный бюллетень, Фонд „Созидание" - №1(30), январь- март 2003г

16 Марко Сассоли, Права призывников и военная юстиция, учебное пособие, под ред. Алан Мак-Чесни, Венгрия, 2002

Versiune: PDF, DOC.

Visitors:

Today
All days
289
445850

Your IP: 54.162.3.15